Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stagnant, lat. stagnans)
1. califică apele care nu curg; stătător.
2. care rămâne nemișcat și nu se reînnoiește.
3. (despre abstracte) care nu evoluează, nu progresează; inactiv; (prin ext.) nefavorabil progresului.
4. (med.) care nu mai circulă și se acumulează într-o anumită parte a corpului.
5. (antonime) curgător; instabil, mobil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bronchocèle)
1. (med.) tumoare a gâtului, plină cu aer și materii stagnante, determinată de o stenoză bronşică.
2. (med.) dilatație chistică a bronhiilor; bronhomucocel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. kame)
1. formă de relief izolată în partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naştere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheaţă stagnantă şi versanţii văii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lénitique)
1. cu ape liniştite, stagnante sau curgătoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. it. lento)
1. (despre faună) specific apelor stagnante.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. limni-, limno-, cf. gr. limne)
1. „lac, apă stagnantă”.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. saproplancton)
1. plancton care se găsește la suprafața apelor stagnante, bogate în substanțe organice în descompunere.