Rezultate principale (Stator):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stator, germ. Stator)
1. partea fixă a unei maşini de forţă, înăuntrul căreia se învârteşte rotorul.
Rezultate secundare (Stator):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antestator)
1. parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea şi rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT repugnans; ingratus; inamoenus
3. EN graveolent; virose
6. HU undorító; csömörletes; visszataszító
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT disgustans; nauseous; fastidiosus
2. FR répugnant; dégoûtant; écoeurant
3. EN disgusting; nauseous; offensive
4. DE Ekel erregend; widerwärtig; eklig
6. HU kellemetlen íz; undorító, visszataszító íz
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT disgustans; nauseous; fastidious
2. FR répugnant; dégoûtant; écoeurant
3. EN disgusting; nauseous; offensive
4. DE Ekel erregend; widerlich
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. statoréacteur)
1. propulsor cu reacţie pentru aerovehicule cu viteză supersonică, dintr-un tub, fără nici un organ în mişcare de rotaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abominable, lat. abominabilis)
1. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambulant, lat. ambulans)
1. care se deplasează dintr-un loc în altul pentru a-şi desfăşura activitatea profesională.
2. (antonim) sedentar, statornic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antestator)
1. parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea şi rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchrone)
1. care nu este sincron; asincronic.
2. maşină ~ă = maşină cu curenţi alternativi a cărei frecvenţă a forţelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turaţie a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operaţie este declanşată printr-un semnal provocat de terminarea operaţiei precedente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catonien, lat. catonianus)
1. care are caracterul unui caton; demn de un caton; catonic, sever, rigid.
2. regulă ~ă = principiu de drept potrivit căruia validitatea unui legat este condiţionată de supoziţia că testatorul a murit imediat după facerea testamentului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. contestant)
1. (persoană) care contestă; contestatar, contestator.
3. II. persoană care face sau introduce o contestație.