Dictionar

stăurie

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (staur + -ie)

1. țarc sau staul pentru vite.
 

STAURO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. stauro-, cf. gr. stauros „cruce, gard, palisadă”)

1. „cruce, încrucișare, palisadă”.
 

stauroconidie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT stauroconidium
2. FR stauroconidie
3. EN stauroconidium
4. DE Staurokonidium
5. RU стaвроконидия
6. HU sztaurokonídium, keresztben álló konídium
 

staurofilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. staurophylle)

1. frunză din celule palisadice.
 

staurogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. staurogamie)

1. polenizare încrucișată.
 

stăuroi

Parte de vorbire:  s.n. (Transilvania)  
Etimologie: (staur + -oi)

1. adăpost pentru animale mici.
 

auto-expres

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto + expres)

1. restaurant anexat unei stații service sau de benzină.
 

autoservi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (autoservire)

1. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant).
 

balzacianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balzacian + -ism)

1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast și viguros tablou al societății franceze sub Restaurație, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.
2. imitație a operei lui.
 

bar 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bar)

1. local public în care consumatorii sunt serviți stând în picioare sau pe scaune înalte, în fața unei tejghele.
2. tejghea (specială) într-un restaurant etc., la care se servesc și se prepară băuturile.
3. mobilă, separată sau montată într-un interior, într-o casă, în care se așază băuturi, pahare, tutun și prăjituri.
4. cabaret.
 

biomaterial

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + material

1. produs folosit la restaurarea sau înlocuirea unor țesuturi vii care au avut de suferit din diverse cauze.
 

bonapartist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. bonapartiste)

1. I. care se referă, care se raportează la Napoleon Bonaparte (1769- 1821), la dinastia sau la regimul imperial instaurat de acesta.
2. II. adept al bonapartismului; susținător al dinastiei napoleoniene.