Dictionar

stip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stipe, lat. stipes)

1. tulpină înaltă cu numeroase internoduri și cu un buchet de frunze în vârf, la palmieri și la ferigile lemnoase.
 

picioruș; stip

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT stipes
2. FR pied; stipe
3. EN stipe; stalk; stem; trunk; podum; podus
4. DE stiel; stengel
5. RU ножкa; стебель
6. HU gombatönköcske, nyelecske
 

stipelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stipelle)

1. mic apendice membranos sau foliaceu, în perechi, la baza frunzelor; stipul.
 

stipendia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. stipendier, lat. stipendiari)

1. a avea pe cineva în solda sa; a subvenționa, a finanța pe cineva.
 

stipendiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Stipendium, lat. stipendium)

1. leafă; ajutor bănesc acordat cuiva; subvenție.
 

STIPI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. stipes „tijă, tulpină”)

1. „tulpină, suport vegetal”.
 

stipifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stipifere)

1. (despre ovar) care prezintă un suport sau un picioruș.
 

anastaltic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. anastaltique)

1. (medicament) cu acțiune astringentă; stiptic.
 

astringent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. astringent, lat. astringens)

1. (substanță, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate; care diminuează secrețiile și tonifică țesuturile.
2. I. care face gura pungă; (înv.) stifos.
3. II. substanță chimică sau vegetală având proprietatea de a strânge țesuturile; stiptic.
 

cirenaic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. cyrénaïque)

1. I. referitor la școala filozofică întemeiată de Aristip din Cirene, care proclama ca scop al vieții obținerea unui maximum de plăceri.
2. II. adept al acestei școli.
 

compromisoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compromissoire)

1. în legătură cu un compromis.
2. care prevede recurgerea la arbitraj în cazul unui litigiu între părți.
3. clauză ~ie = clauză a unui contract prin care se stipulează că dificultățile care ar putea surveni din executarea lui urmează să fie rezolvate de arbitri.
4. judecată ~ie = judecată pronunțată de arbitri.
 

constipa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. constiper, lat. constipare)

1. tr. a produce constipație.
2. refl. a suferi de constipație.
 

constipant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constipant)

1. (despre alimente, medicamente) care constipă.