Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. stivare)
1. a aşeza mărfurile din magazia unei nave în stivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. stiva)
1. magazie, loc pe o navă unde este aşezată încărcătura.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. estiver)
1. tr. a ţine vitele sau oile vara la munte.
2. intr. (despre turme) a petrece vara la păşune (la munte); a văra.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. stivaggio)
1. acțiunea de a stiva și rezultatul ei; stivare.
2. operațiune prin care mărfurile sunt aranjate și asigurate în calele navelor sau aeronavelor; arimaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. stivatore)
1. muncitor care stivuieşte mărfurile în magazia unei nave.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylase)
1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului şi a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. annuel, lat. annualis)
1. adj. care durează un an, revine în fiecare an.
2. s. f. expoziţie, festival care se organizează în fiecare an.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquet, it. banchetto)
1. masă festivă în cinstea unei persoane, a unui eveniment.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biennal, lat. biennalis)
1. adj. care durează doi ani; bi(s)anual.
2. care are loc o dată la doi ani.
3. s. f. expoziţie, festival, târg care se organizează la fiecare doi ani.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bougainvillée)
1. plantă decorativă arbustivă grimpantă, din America de Sud, cu frunze persistente şi flori înconjurate de trei bractee colorate în roşu violaceu, cultivată pentru ornarea faţadelor caselor sau pe ziduri de împrejmuire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. contrastive, fr. contrastif)
1. care pune în evidenţă, accentuează un contrast.
2. (lingv.) analiză ~ ă = metodă care explică fenomenele lingvistice prin analiza diferenţelor dintre limbi sau dintre situaţiile apărute în aceeaşi limbă; gramatică ~ă = gramatică bazată pe analiza contrastivă.