Parte de vorbire: I. s.m., II. adv. Origine: (it. stretto)
1. I. tehnică de compoziţie, specifică muzicii baroce, care are în vedere intrarea unei a doua voci înainte ca prima să-şi fi epuizat tema.
2. II. (muzică; indică modul de execuție) în mod vioi, accelerat; strângând, accelerând.
3. (var.) streto.