Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apostrophique)
1. (sintaxă) se referă la sau implică utilizarea scrisă a semnului de punctuație numit apostrof (’), pentru a semnifica de obicei contracția.
2. (biol.) care se deturnează din, sau este opusul unui lucru prin antonimie.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT dystrophicus
2. FR dystrophique
3. EN dystrophic
4. DE dystrophisch
5. RU дистрофический
6. HU disztrófikus
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. strophique)
1. (despre versuri) care formează strofe.
2. (despre o piesă vocală) care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite.
3. (geol.) mişcare ~ă = mişcare tectonică verticală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apocalyptique)
1. care evocă sfârşitul lumii, catastrofic; teribil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astrophique)
1. (despre versuri) care nu formează strofe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + -necroză2)
1. proces de disoluţie a unui ţesut organic, datorită unor leziuni distrofice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. canzone)
1. poezie lirică medievală cu tematică erotică, divizată în mai multe strofe.
2. cântec italian pe mai multe voci din epoca Renaşterii, transcris apoi pentru instrumente spre a deveni o formă polifonică strofică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. katastrophal)
1. care dă naştere unei catastrofe; dezastruos, groaznic; catastrofic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (de1- + granulare)
1. dispariţie a granulaţiilor citoplasmatice, specifice unor celule, ca urmare a unor procese distrofice.