OK
X
subzista
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. subsister, lat. subsistere)
1.
a
rămâne
în
vigoare;
a
dăinui.
2.
a
avea
mijloace
de
existență,
a
trăi.
subzistare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (subzista)
1.
faptul
de
a
dăinui;
menținere.
2.
asigurarea
mijloacelor
de
existență;
trăire.
brută
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. brute)
1.
animal
lipsit
de
rațiune.
2.
(prin
analogie)
om
cu
manifestări
de
animal;
persoană
care
vădește
violență
în
comportare
și
lipsă
de
inteligență,
sensibilitate
și
morală;
bestie.
3.
(prin
metaf.)
partea
animală
care
subzistă
în
om.
4.
(neologism)
(fig.)
persoană
care
stăpânește
incontestabil
un
domeniu.
subzistent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. subsistant)
1.
care
subzistă,
care
continuă
să
existe.
2.
care
are
o
existență
durabilă,
permanentă;
care
se
menține,
durează.
subzistență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. subsistance, lat. subsistentia)
1.
faptul
de
a
subzista.
2.
ceea
ce
asigură
existența
materială
și,
în
primul
rând,
hrana.
3.
mulțimea
bunurilor
care
permit
satisfacerea
nevoilor
materiale
(hrană,
îmbrăcăminte
etc.)
ale
unui
individ
sau
ale
unei
comunități.
4.
(înv.)
serviciu
de
~
=
serviciu
care
aproviziona
o
unitate
militară
cu
alimente,
îmbrăcăminte
etc.