OK
X
sufixa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. suffixer)
1.
a
adăuga
un
sufix
la
rădăcina
sau
tema
unui
cuvânt.
sufixal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. suffixal)
1.
referitor
la
sufixe;
care
îndeplinește
funcție
de
sufix.
sufixare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (sufixa)
1.
acțiunea
de
a
sufixa
și
rezultatul
ei;
formare
a
unui
cuvânt
cu
ajutorul
unui
sufix;
sufixație.
2.
(antonim)
desufixare.
sufixație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. suffixation)
1.
acțiunea
de
a
sufixa
și
rezultatul
ei;
sufixare.
2.
(lingvistică)
procesul
de
adăugare
a
unui
sufix
la
radicalul
unui
cuvânt.
sufixație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. suffixation)
1.
acțiunea
de
a
sufixa
și
rezultatul
ei;
sufixare.
2.
(lingvistică)
procesul
de
adăugare
a
unui
sufix
la
radicalul
unui
cuvânt.
desufixare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (des- + sufixare, cf. fr. désuffixation)
1.
pierdere
a
sufixului.
2.
(lingvistică)
crearea
unui
cuvânt
nou
prin
suprimarea
sufixului.
3.
(antonime)
sufixare,
sufixație.
sufixare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (sufixa)
1.
acțiunea
de
a
sufixa
și
rezultatul
ei;
formare
a
unui
cuvânt
cu
ajutorul
unui
sufix;
sufixație.
2.
(antonim)
desufixare.