Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tardif)
1. (şi adv.) care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tardiveté)
1. faptul, însuşirea de a fi tardiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. débilité, lat. debilitas)
1. stare de slăbire a organismului.
2. ~ mintală = formă uşoară de oligofrenie constând în dezvoltarea tardivă şi incompletă a inteligenţei.
Parte de vorbire: I. adj., II. adv.
Origine: (fr. immédiat/ement/, lat. immediatus)
1. I. care urmează să se producă fără întârziere; nemijlocit; (prin ext.) de primă urgenţă.
2. care urmează sau precede fără interval.
3. II. imediat, fără intermediar; neîntârziat, numaidecât, îndată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intersexualité)
1. fenomen constând în schimbarea sexului în stadiile tardive ale dezvoltării individuale ale unui animal sau a unei plante; hermafroditism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. retardation)
1. retardare.
2. mișcare a Lunii pe bolta cerească în sens direct (de la vest la est), precum și a planetelor, în anumite situații, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului.
3. (biol.) prezența tardivă în cursul autogenezei a unor caractere, în comparație cu stadiul filogenetic anterior.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. serotino, fr. sérotin)
2. tardiv; care aparţine perioadei de vară târzie.
3. s. m. liliac de seară în Europa, Asia şi nordul Africii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tardiveté)
1. faptul, însuşirea de a fi tardiv.