Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. taxidermie)
1. arta împăierii animalelor, în general pentru expunerea lor în muzeele de științe naturale, în scop educațional (sau expuse în alte locuri ca „trofee de vânătoare”); dermoplastie, naturalizare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dermo- + -plastie)
1. arta de a pregăti animalele moarte pentru a fi conservate, dându-le o aparență apropiată de cea naturală; arta împăierii animalelor; taxidermie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (naturaliza)
1. acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (înv.) naturalizație.
2. acțiunea prin care se conferă unui străin (sau apatrid) cetăţenia ţării în care își are domiciliul.
3. adaptare a organismelor într-un mediu nou; aclimatizarea plantelor sau animalelor la un mediu străin.
4. pregătirea și umplerea animalelor moarte pentru a le da un aspect viu; taxidermie.
5. (antonime) denaturalizare, (rar) denaturalizat, (înv.) denaturalizație.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. naturalisation)
1. acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; naturalizare.
2. acțiunea de a conferi unui străin sau apatrid naționalitatea țării în care rezidă.
3. acțiune de introducere a unei specii de plante sau animale într-un mediu nou; aclimatizare.
4. operație prin care se menține aspectul naturii vii la un animal mort; taxidermie.
5. (fig.) adoptare a unor idei, obiceiuri, instituții, expresii etc.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. taxidermiste)
1. persoana care stăpânește arta de a da o aparență vie animalelor moarte; specialist în taxidermie; împăietor.