Dictionar

Rezultate secundare (Tehnocrat):

Tehnocrat, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. technocrate)

1. adept al tehnocraţiei.

2. funcționar public care acționează și decide pe baza datelor tehnice sau economice, fără a acorda prioritate factorilor umani.

3. specialist într-un anumit domeniu.

4. (depr.) expert tehnic care deține puterea.


Tehnocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. technocratie, engl. technocracy)

1. sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialişti în domeniul tehnic.

2. intelectualitatea tehnocratică.


Tehnocratism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. technocratisme)

1. orientare în politologia şi sociologia contemporană potrivit căreia rolul în conducerea societăţii trebuie revină nu factorilor politici (parlament, guvern), ci păturii tehnicienilor, specialiştilor în diferite ramuri ale ştiinţei.


Econocrat

Parte de vorbire: s.
Origine: (econo/mie/ + -crat)

1. tehnocrat care se ocupă de probleme macroeconomice.


Tehnocrat, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. technocrate)

1. adept al tehnocraţiei.

2. funcționar public care acționează și decide pe baza datelor tehnice sau economice, fără a acorda prioritate factorilor umani.

3. specialist într-un anumit domeniu.

4. (depr.) expert tehnic care deține puterea.


Tehnocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. technocratie, engl. technocracy)

1. sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialişti în domeniul tehnic.

2. intelectualitatea tehnocratică.


Tehnostructură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. technostructure)

1. categorie socială alcătuită din tehnicieni, specialişti în domeniul organizării şi conducerii; structură tehnocratică a unei societăţi.