Rezultate secundare (Tehnocrat):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. technocrate)
1. adept al tehnocraţiei.
2. funcționar public care acționează și decide pe baza datelor tehnice sau economice, fără a acorda prioritate factorilor umani.
3. specialist într-un anumit domeniu.
4. (depr.) expert tehnic care deține puterea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. technocratie, engl. technocracy)
1. sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialişti în domeniul tehnic.
2. intelectualitatea tehnocratică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. technocratisme)
1. orientare în politologia şi sociologia contemporană potrivit căreia rolul în conducerea societăţii trebuie să revină nu factorilor politici (parlament, guvern), ci păturii tehnicienilor, specialiştilor în diferite ramuri ale ştiinţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (econo/mie/ + -crat)
1. tehnocrat care se ocupă de probleme macroeconomice.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. technocrate)
1. adept al tehnocraţiei.
2. funcționar public care acționează și decide pe baza datelor tehnice sau economice, fără a acorda prioritate factorilor umani.
3. specialist într-un anumit domeniu.
4. (depr.) expert tehnic care deține puterea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. technocratie, engl. technocracy)
1. sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialişti în domeniul tehnic.
2. intelectualitatea tehnocratică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. technostructure)
1. categorie socială alcătuită din tehnicieni, specialişti în domeniul organizării şi conducerii; structură tehnocratică a unei societăţi.