Dictionar

telegraf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télégraphe)

1. s. n. telecomunicație a semnalelor (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor.
2. aparat pentru transmiterea la distanță a telegramelor.
3. s. m. plantă erbacee originară din America de Sud, cu flori mici, albe, cu miros plăcut, dispuse în ciorchini lungi și cu tulpina volubilă.
 

fototelegraf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phototélégraphe)

1. aparat folosit în fototelegrafie.
 

pantelegraf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pantélégraphe)

1. aparat telegrafic cu ajutorul căruia se pot reproduce la postul receptor scrisul, desenele etc. transmise de expeditor.
 

telegrafia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. télégraphier)

1. intr., tr. a transmite o telegramă.
 

telegrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télégraphie)

1. transmitere la distanță a unor semne grafice și înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului.
2. ~ fără fir = radiotelegrafie.
 

telegrafist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télégraphiste)

1. cel care face serviciu la un post de telegraf.
 

agenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. agenzia)

1. reprezentanță a unei instituții sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituție specializată care primește și transmite presei știri și informații; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipație biletele de călătorie.
 

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convențională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoștințe (necesare).
 

apel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appel)

1. strigare a numelui cuiva.
2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități.
3. îndemn, cerere, rugăminte.
4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.
5. (jur.) acțiune făcută de o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară.
 

autoheterodină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autohétérodyne)

1. oscilator realizat prin cuplarea circuitelor de anod și de grilă ale unui etaj cu triodă, în telegrafie.
 

baud

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baud)

1. unitate de viteză în transmisiunile telegrafice.
 

belinograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bélinographe)

1. aparat pentru transmiterea de imagini fotografice la distanță prin telegrafie.