Dictionar

Teluric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tellurique)

1. referitor la pământ, pământesc, terestru.

2. curent ~ = curent electric care circulă prin sol.

3. care conţine telur.

4. acid ~ = acid foarte slab obţinut prin oxidarea telurului cu acid cloric.


Panesc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (Pan + -esc, cf. Pan - zeu al turmelor și al păstorilor la greci)

1. referitor la Pan; teluric.


Telurat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tellurate)

1. sare a acidului teluric.


GEO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. ge „pământ”)

1. „pământ, sol, teren, terestru, teluric”.