Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. temperamental)
1. care aparține temperamentului, referitor la temperament, de temperament.
2. plin de energie, de elan, de pasiune; temperamentos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biotypologie, engl. biotypology)
1. ramură a biologiei care studiază biotipurile.
2. disciplină care studiază individul uman după criteriul structurii corpului şi existenţa unor corelaţii între caracteristicile morfologice şi psihologice, de natură temperamentală şi caracterială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. coll/jazz/)
1. (muz.) stil în jazul modern caracterizat printr-o interpretare interiorizată, reţinută, cu sonorităţi puţin vibrate, aproape detimbrate, cu o frază relaxată, refuzând orice efuziune afectivă sau temperamentală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. milonga)
1. dans popular de origine argentiniană, înrudit cu tangoul, dar mai temperamental, mai dinamic; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. syntonie)
2. caracteristică temperamentală în uşurinţa de acomodare afectivă cu mediul ambiant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (temperament + -os)
1. cu temperament, plin de temperament; plin de energie, de elan, de pasiune; temperamental.