Dictionar

teutonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. teutonique)

1. germanic.
2. ordin ~ = ordin de cavaleri-călugări întemeiat de cruciații germani din Palestina (1128), dispărut în sec. XVI.
 

teuton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. teuton)

1. (locuitor) din vechea Germanie.
2. (s. f.) limbă germanică din evul mediu; gotica veche.
3. (membru) care aparținea ordinului teutonic.