Dictionar

tors

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. torse, it. torso)

1. parte superioară a corpului uman, fără cap și fără membre.
2. sculptură care reprezintă o asemenea parte.
 

torsada

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. torsader)

1. a răsuci un fir în jurul unei axe, alta decât cea proprie.
 

torsadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. torsade)

1. (arhit.) motiv ornamental care imită o frânghie răsucită.
2. franj răsucit în spirală, care ornează draperii, perdele etc.
 

TORSIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. torsio-, cf. lat. torsio „răsucire”)

1. „deformație, torsiune”.
 

torsiograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. torsiographe)

1. torsiometru înregistrator.
 

torsiogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. torsiogramme)

1. grafic înregistrat la torsiograf.
 

torsiometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. torsiomètre)

1. instrument pentru măsurarea deformației la torsiune a diferitelor metale.
2. aparat pentru determinarea rezistenței hârtiei la torsiune.
3. instrument pentru determinarea numărului de răsuciri pe o anumită lungime a unui fir textil.
 

aberoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aberroscope)

1. (optic.) instrument pentru observarea defectului de distorsiune a unui ochi normal.
 

adaxial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adaxiale)

1. orientat spre linia axială; orientat spre axă.
2. (bot.) care este întors spre axă, spre tulpină.
 

anamorfoza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. anamorphoser)

1. a efectua o anamorfozare.
2. a realiza o deformare reversibilă a unei imagini folosind un sistem optic sau o transformare matematică.
3. a distorsiona imaginile unui film sau a unui program de televiziune folosind un sistem optic sau electronic, în vederea adaptării acestuia la un ecran de calculator sau de televiziune.
 

aplanat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aplanat)

1. (optică) sistem optic corectat pentru aberația de sfericitate, oferind astfel imagini care nu prezintă distorsiuni; sistem optic aplanetic.
 

aplanetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aplanétique)

1. (optică) care prezintă aplanetism.
2. se referă la un sistem optic care oferă o imagine nedistorsionată (cu aberația de sfericitate corectată).
 

bisturnaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bistournage)

1. (medicină veterinară) procedeu învechit de castrare la taur și berbec, prin torsionarea manuală a fiecărui testicul.