Dictionar

tragedie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tragédie, lat. tragoedia, it. tragedia)

1. specie a genului dramatic a cărei acțiune prezintă personaje în luptă cu viața și cu pasiunile omenești, având un deznodământ fatal, care stârnește sentimente de milă și durere.
2. întâmplare zguduitoare; catastrofă.
3. (fig.) zbucium, suferință.
 

catharsis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catharsis, gr. katharsis)

1. concept estetic, la Aristotel, pentru a defini efectul „purificator” al artei, în special al tragediei, rolul acesteia de a-l elibera pe om de pasiuni (josnice), prin trăirea unui sentiment de maximă tensiune.
2. (psihan.) efect terapeutic prin descărcarea unei trăiri refulate.
 

coturn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cothurne, lat. cothurnus)

1. încălțăminte cu talpă groasă pe care o purtau pe scenă actorii antici de tragedie; (fig.) simbol al tragedianului.
 

episod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épisode, gr. epeisodion)

1. parte a acțiunii în vechea tragedie greacă, desfășurată între două intervenții ale corului.
2. parte dintr-o operă literară circumscrisă la un singur moment, la înfățișarea unei singure situații.
3. acțiune secundară legată de acțiunea principală a unui poem, a unui roman etc.
4. (muz.) secțiune mijlocie construită într-o tonalitate aparte, pe teme proprii, intercalată între părțile principale ale unei compoziții mari.
5. întămplare, incident, fapt accesoriu.
 

epodă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épode, lat., gr. epodos)

1. (în corurile tragediei grecești) parte lirică ce se cânta după strofă și antistrofă.
2. cuplet liric compus din versuri inegale.
3. mic poem satiric.
 

tragedian, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. tragédien)

1. artist care interpretează roluri tragice; actor de tragedie.
2. persoană care se comportă ca într-o tragedie.
3. (var.) (înv.) tragedien.
 

tragic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. tragique, lat. tragicus)

1. adj. referitor la tragedie, cu caracter de tragedie.
2. (fig.) zguduitor, jalnic, funest.
3. (fam.) care provoacă neplăceri mari; catastrofal.
4. s. n. categorie estetică, sentiment de milă și durere inspirat de înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor eroi, idealuri sau categorii sociale valoroase.
5. a lua în ~ = a acorda unei întâmplări o gravitate exagerată.
6. s. m. autor de tragedii.