Dictionar

Tramă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. trame, lat. trama)

1. fir de mătase prin răsucirea a cel puțin două fire, ca bătătură.

2. ansamblu de străzi pe care se concentrează traficul principal într-un teritoriu urban.

3. (constr.) distanța dintre grinzi.

4. subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru, al unui film; acțiunea, intriga, canavaua pe care se țes evenimentele operei respective.

5. (biol.) ansamblu de elemente, osatura sau partea rezistentă a unui țesut.

6. (fig.) intrigă, uneltire, complot.


Tramă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT trama

2. FR trame

3. EN trama; context; fungal tissue

4. DE Trama; Gewebe

5. RU трaмa

6. HU trama, tramalemez, gomba „húsa”


Tramă gelatinoasă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT trama gelatinosa

2. FR trame gélatineuse

3. EN jelly-like trama

4. DE gallertige Trama

5. RU студенистaя трaмa

6. HU zselatinos trama


Trama himenoforului

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT trama hymenophoralis

2. FR trama de l’hyménophore

3. EN trame of the hymenophor

4. DE Hymenophortrama; Fruchtträgerschichttrama

5. RU трaмa rименофорa

6. HU termőréteg tartó trama


Tramă lamelară

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT trama lamellarum; mediostratum

2. FR trames des lames

3. EN lamellartrama

4. DE Lamellentrama

5. RU трaмa плaстинок

6. HU a lemezek tramája


Antibruiaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antibrouillage)

1. contramăsuri care înlătură bruiajul.


Brizor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. briseur)

1. cilindru cu garnitură de sârmă de ferăstrău, adaptat la toba mare a cardelor din filatură, servind pentru destrămarea ghemotoacelor.


Carda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carder)

1. a destrăma un material textil; a scărmăna, a dărăci.


Contramanifesta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contre-manifester)

1. a face o contramanifestaţie.


Contramanifestant, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-manifestant)

1. cel care participă la o contramanifestaţie.


Decomanda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décommander)

1. a contramanda, a anula (o comandă, o invitaţie).