transfer

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. transfert)

1. transferare.
2. (sport) mutare a unui jucător profesionist de la un club la altul.
3. transmitere a unui drept de proprietate, a unor obligații de la o persoană la alta.
4. transmitere de titluri de valori monetare.
5. (psih.) mutare a încărcăturii, a sarcinii afective de la un obiect la altul.
6. transmitere de energie sau de electroni de la un sistem fizic la altul.
7. (mar.) transbordare de materiale și oameni cu ajutorul unui dispozitiv de parâme și macarale asemănătoare funicularului.
8. (inform.) deplasare a unei date dintr-un amplasament în altul, fără distrugerea înregistrării originale.

transfera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. transférer)

1. tr., refl. a (se) muta (cu serviciul) de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă.
2. tr. a transmite, a trece dintr-o stare sau dintr-o parte în alta (un lucru, un drept etc.).
3. (cont.) a face să treacă o sumă dintr-un cont în altul, prin virament.

transferabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transférable)

1. care poate fi transferat.

transferabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. transférabilité)

1. însușirea de a fi transferabil.
2. calitatea unei monede care poate fi convertită în alte monede.

transfercar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. transfer-car)

1. vehicul pentru transportul rapid al lingourilor încăzite de la cuptoare la laminor.

transferină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. transferrine)

1. (biochim.) glicoproteină care fixează fierul în organism; siderofilină.

adiabatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adiabatique)

1. (despre fenomene fizico-chimice) care se produce fără transfer de căldură.

aloestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alloesthésie)

1. transferare a unei senzații în regiunea corespunzătoare simetrică.

apropriabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appropriable)

1. care poate fi apropriat, însușit; transferabil altui proprietar.

biomedicină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. biomedicine)

1. domeniu interdisciplinar bazat pe transferul de principii între biologie și medicină.

bioradiocomunicație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bioradiocommunication)

1. capacitatea omului de a transfera mental, la distanță, informații sau de a influența psihic un alt om; telepatie, radiocomunicație biologică.

ceda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. céder, lat cedere)

1. tr. a abandona cuiva un bun, renunțând la dreptul de posesiune.
2. a face o cesiune.
3. intr. a da cuiva dreptate; a-i recunoaște superioritatea.
4. (sport) a se recunoaște învins, a înceta întrecerea.
5. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate.
6. (despre lucruri, elemente de construcție) a nu rezista la apăsare, a se rupe.
7. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu.