Rezultate secundare (Transmiţător):
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + transmiţător)
1. transmiţător (III) de dimensiuni (foarte) reduse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. retransmitteur)
1. (telec.) aparat care retransmite automat semnalele pe care le primeşte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. transmetteur)
1. adj. care transmite; emiţător.
2. s. m. cel care transmite (cu ajutorul unui aparat emiţător).
3. s. n. aparat pentru transmiterea semnelor telegrafice sau radiofonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. microbe)
1. denumire generică dată unor microorga-nisme vegetale sau animale (bacterii, ciuperci, virusuri), agenţi transmiţători ai anumitor boli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + transmiţător)
1. transmiţător (III) de dimensiuni (foarte) reduse.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. téléphone)
1. telecomunicație prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop.
2. aparat electric, dintr-un transmițător și un receptor, pentru transmiterea la distanță a vorbirii; post telefonic.
4. numărul telefonului unui abonat.