Dictionar

trend

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. trend)

1. direcţie principală de dezvoltare a unui fenomen, a unei evoluţii pe termen lung; mişcare economică de lungă durată.
 

trendy

Parte de vorbire:  adj. invar. (anglicism)  
Etimologie: (engl. trendy)

1. în conformitate cu cea mai recentă tendință, modă; sofisticat.