Dictionar

Rezultate secundare (Tuna):

Fortuna

Parte de vorbire: s.f., s. propriu
Origine: (lat. fortuna)

1. soartă, destin; noroc.

2. (mitol.) zeitate păgână care distribuia fericirea și nefericirea după bunul plac; zeița sorții.

3. (la fig.) o putere fictivă și misterioasă care distribuie bunuri și rele la întâmplare.


Importuna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. importuner, it. importunare)

1. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva.


Tunări

Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (din tunar)

1. a trage cu tunul; a bombarda.


Tunărie

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (tun + -ărie)

1. mulțime de tunuri; artilerie.


Tunărire

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (tunări)

1. acțiunea de a tunări, de a trage cu tunul; bombardare.


Tunat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. engl. tuned [up])

1. care a fost modificat sau optimizat pentru un set diferit de cerințe de performanță față de cele pentru care a fost proiectat inițial.

2. care a suferit un tuning.


Ambeta

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (învechit)
Origine: (fr. embêter)

1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.

2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.


Asedia

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. assediare)

1. a supune unui asediu.

2. a înconjura o fortăreață, un oraș etc. cu forțe armate, împiedicând-o primească asistență și implementând pregătirile necesare pentru a o forța se predea.

3. (prin ext.) a se înghesui în jurul sau în fața unui loc.

4. (fig.) a pune presiune pe cineva; a importuna.


Asoma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assommer)

1. a ameţi animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică).

2. a inoportuna, a lovi.


Capă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cape, it. cappa)

1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă.

2. de ~ şi spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri şi înfruntări primejdioase.

3. dispozitiv de protecţie împotriva accidentelor la maşini, la ferăstraie etc.

4. poziţie pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite suporte mai uşor valurile, vântul, furtuna.


Crampon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crampon)

1. piron cu care se fixează de traversă şina de cale ferată.

2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.

3. rădăcina adventivă a unei plante agăţătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.

4. pedicel de fixare situat pe faţa interioară a talului lichenilor.

5. (fig.) persoană insistentă şi inoportună.


Derivor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dériveur)

1. velă pentru furtună.

2. placă de metal sau de lemn dispusă în planul diametral al ambarcaţiilor cu vele pentru a micşora deriva (1).