Rezultate secundare (Tuna):
Parte de vorbire: s.f., s. propriu
Origine: (lat. fortuna)
2. (mitol.) zeitate păgână care distribuia fericirea și nefericirea după bunul plac; zeița sorții.
3. (la fig.) o putere fictivă și misterioasă care distribuie bunuri și rele la întâmplare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. importuner, it. importunare)
1. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva.
Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (din tunar)
1. a trage cu tunul; a bombarda.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (tun + -ărie)
1. mulțime de tunuri; artilerie.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (tunări)
1. acțiunea de a tunări, de a trage cu tunul; bombardare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. engl. tuned [up])
1. care a fost modificat sau optimizat pentru un set diferit de cerințe de performanță față de cele pentru care a fost proiectat inițial.
Parte de vorbire: vb. tr., refl. (învechit)
Origine: (fr. embêter)
1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.
2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. assediare)
2. a înconjura o fortăreață, un oraș etc. cu forțe armate, împiedicând-o să primească asistență și implementând pregătirile necesare pentru a o forța să se predea.
3. (prin ext.) a se înghesui în jurul sau în fața unui loc.
4. (fig.) a pune presiune pe cineva; a importuna.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assommer)
1. a ameţi animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică).
2. a inoportuna, a lovi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cape, it. cappa)
1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă.
2. de ~ şi spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri şi înfruntări primejdioase.
3. dispozitiv de protecţie împotriva accidentelor la maşini, la ferăstraie etc.
4. poziţie pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite să suporte mai uşor valurile, vântul, furtuna.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crampon)
1. piron cu care se fixează de traversă şina de cale ferată.
2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.
3. rădăcina adventivă a unei plante agăţătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.
4. pedicel de fixare situat pe faţa interioară a talului lichenilor.
5. (fig.) persoană insistentă şi inoportună.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dériveur)
2. placă de metal sau de lemn dispusă în planul diametral al ambarcaţiilor cu vele pentru a micşora deriva (1).