Dictionar

Rezultate secundare (Ucenici):

Ucenicie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ucenic + -ie)

1. starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut ca ucenic.

2. însușire a unei meserii sau a cunoștințelor dintr-un domeniu de activitate sub îndrumarea unui meșter.


Maistru

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Meister)

1. muncitor cu calificare superioară într-o meserie etc.

2. instructor, îndrumător al instruirii practice a ucenicilor, elevilor sau muncitorilor tineri.


Noviciat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. noviciat)

1. situația, starea, condiția de novice; ucenicie.

2. timpul cât durează această stare.

3. locuință destinată, în mănăstire, novicilor.

4. (înv.) novițiat.


Mucenicesc, -ească

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (mucenic + -esc)

1. care se referă la mucenici, care aparține mucenicilor.

2. specific mucenicilor, de mucenic.


Ucenic, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (sl. učenikŭ)

1. cel care învață o meserie, o tehnică, sub îndrumarea unui meșter sau instructor în virtutea unui contract sau într-un centru de ucenicie.

2. adept și continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist.

3. (prin ext.) începător într-o activitate; discipol, elev.


Văndrăli

Parte de vorbire: vb. intr. (Transilv.)
Origine: (magh. vándorol; cf. germ. wandern)

1. a rătăci fără țintă, a trăi ca (un) vagabond; a vagabonda.

2. (despre copii) a nu sta locului.

3. (înv.) (în forma văndrăla; despre ucenici) a merge prin mai multe localități pentru a lucra pe lângă un meșter, în vederea calificării și a obținerii dreptului de a practica o meserie.

4. (var.) a vandrali, a văndrăla, a văndrălui.