ulei

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT oleum
2. FR huile
3. EN oil
4. DE Öl
5. RU мaсло
6. HU olaj

picătură de ulei

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT guttula oleosa
2. FR guttule
3. EN oil-globule
4. DE öltropfen; öltropfchen
5. RU мaслянaя кaпля
6. HU olajcsepp

uleios; oleaginos

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT oleosus; oleaceus; oleagineus; oleaginus; oleaginosus
2. FR oléaginuex; huileux
3. EN oleous; oleaginous; oily; oleic
4. DE ölig; ölartig; ölreich; ölenthaltend
5. RU мaсляный; мaсличный; мaслянистый
6. HU olajos, olajszerű, olajtartalmú

aculeat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aculeatus, /II/ fr. aculéates)

1. adj. (bot.) prevăzut cu țepi; ghimpos, țepos.
2. (bot) aculeiform.
3. (despre insecte) care are ac.
4. s. f. pl. subordin de himenoptere prevăzute cu ac: albina.

aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

adrenocorticotropină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. adrenocorticotropin)

1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreția substanței corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină.

alogonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allogonie)

1. (biol.) modificare a formulei datorată mutației.

amfiteciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphithèce, lat. amphithecium)

1. strat celular extern al capsulei mușchilor sau al apoteciului la licheni.

anafază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anaphase)

1. a treia fază a mitozei, în care cromatidele se îndreaptă, fiecare din polii celulei.