Rezultate secundare (Ultra):
Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. nec plus ultra)
1. (calitate, termen) care nu poate, sau nu trebuie să fie depăşit.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ultra-, cf. lat. ultra)
1. „foarte, extrem, excesiv de; dincolo, de peste”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ultra- + abundent)
1. foarte abundent, deosebit de abundent; supraabundent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ultraacoustique, /II/ germ. Ultraakustik)
1. adj. referitor la ultraacustică; ultrasonor.
2. s. f. ramură a acusticii care studiază ultrasunetele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ultra- + aglomerat)
1. care este plin peste măsură de lucruri, uneori de oameni.
2. (despre o persoană) care este ocupat peste măsură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ultrabasique)
1. (despre roci eruptive) relativ sărac în silice, conţinând în special olivină şi piroxeni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinopathie, cf. gr. aktis „rază” + pathos „boală”)
1. (med.) boală provocată de radiațiile luminoase și ultraviolete.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinothérapie)
1. tratament medical cu radiaţii luminoase (ultraviolete sau infraroșii); fototerapie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphtose)
1. boală infecţioasă generală, datorată unui ultravirus, prin leziuni veziculo-ulceroase de tipul aftelor, cu debut brusc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. asdic, acronim engl. Allied Submarine Detection Investigation Committee)
1. aparat de detectat submarinele, precum şi bancurile de nisip submarine, bancurile de peşti et cetera, prin ultrasunete; sonar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + dozimetru)
1. aparat pentru stabilirea cantităţii de raze ultraviolete necesară spre a produce un eritem minim.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cavitation)
1. (tehnologie) fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parţial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereţii conductei prin care circulă lichidul.
2. (hidraulică) formarea de bule de gaz și vapori într-un lichid supus depresiunii.
3. (fizică) formarea de cavități gazoase într-un lichid supus undelor ultrasonice.