uzucapiune
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. usucapion, lat. usucapio)
Etimologie: (fr. usucapion, lat. usucapio)
1. (jur.) mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite.
2. dobândire a suveranității asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă și pașnică a autorității de stat asupra acelui teritoriu.