Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. usurper, lat. usurpare)
1. a acapara, a-şi însuşi prin violenţă sau prin fraudă un bun, un drept, o calitate etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. usurpateur, lat. usurpator)
1. cel care săvârşeşte o uzurpare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tyrannie)
1. (ant.) formă de guvernământ a unor cetăţi greceşti caracteristică epocii de trecere de la oligarhia aristocratică la democraţia sclavagistă.
2. guvernare despotică, instituită prin uzurpare.
3. comportare, atitudine de tiran; asuprire, cruzime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. usurpateur, lat. usurpator)
1. cel care săvârşeşte o uzurpare.