Dictionar

 

vacant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vacant, lat. vacans)

1. (despre un post, o funcție) neocupat; liber.
2. (despre o succesiune) care nu este reclamată de succesori (2).
 
 

vacanta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (vacant + -a)

1. a face ca un post (funcție etc.) devină vacant.
 

vacantabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. it. vacabile)

1. care poate deveni vacant.
2. care poate fie declarat vacant.
 

vacantare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vacanta)

1. acțiunea prin care un post (funcție etc.) devine vacant.
 

biftec, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bifteck, engl. beef-steak)

1. friptură din mușchi de vacă, la grătar sau la tigaie.
 
 
 

camerling

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camerlingue, it. camerlingo)

1. cardinal care administrează afacerile bisericii în timpul vacanței Sfântului Scaun.
 

camping-trailer

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. camping trailer)

1. (sport) vehicul remorcabil transformat în locuință (ocazională pentru petrecerea vacanțelor); rulotă.