Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vagin, lat. vagina)
1. canal care face legătura între vulvă şi uter.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. vagin/o/-, vagini-, cf. lat. vagina)
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. vagina)
1. (biol.) teacă; (spec.) teaca frunzelor gramineelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vaginal)
1. referitor la vagin sau vagină.
2. tunică ~ă (şi s. f.) = membrană serosă care căptuşeşte testiculul şi epididimul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. vaginalite)
1. (med.) inflamaţie a tunicii vaginale a testiculului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vaginant)
1. (despre bractee, frunze, peţiol) care formează o teacă în jurul organului axial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. atretometria)
1. malformaţie caracterizată prin atrezia cavităţii uterine şi vaginale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cervix)
1. parte inferioară a uterului, între acesta şi vagin; col uterin.
2. partea îngustă a vezicii urinare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chylocèle)
1. acumulare de chil în tunica vaginală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cystoplastie)
1. închidere operatorie a unei fistule vezico-vaginale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cystorrhaphie)
1. sutură a vezicii urinare în unele cazuri de cistocel vaginal.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. coléo-, cf. gr. koleos „teacă, scoarță”)