Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vassal)
1. s.m.f. (în orânduirea feudală, în apusul Europei) persoană, stat care, în schimbul unor beneficii sau feude, datorau suzeranului de care depindeau omagiu, fidelitate și unele obligații civile și militare; (p. ext.) om, grup dependent de un altul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vassalité)
2. sistem feudal bazat pe raportul de dependenţă între vasal şi suzeran.
3. stare de servilitate, de dependenţă limitată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allodial)
1. (drept feudal) care aparţine unui alodiu (proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate).
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. assises)
1. (Evul Mediu) adunări reunind pe suzeran şi vasalii săi, în cadrul cărora se discutau probleme juridice, administrative etc. sau erau adoptate hotărâri; hotărâre juridică sau administrativă adoptată la această adunare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beneficium, fr. bénéfice)
1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligaţii.
3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moştenitor de a accepta condiţionat o succesiune.
4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.
5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dynaste, gr. dynastes)
1. (ant.) şef de trib, suveran al unui stat mai mic.
3. întemeietor al unei dinastii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. félon)
1. (feudalism) (vasal) care încalcă angajamentele contractate față de stăpân; neloial.
2. (prin ext.) care își trădează angajamentele; trădător.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. félonie)
1. comportament, atitudine de felon.
2. încălcare de către un vasal a jurământului făcut către senior.
3. lipsă de loialitate; trădare, infidelitate.