OK
X
veros, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. véreux)
1.
care
se
ocupă
cu
afaceri
necinstite,
suspecte;
imoral.
verosimil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. verosimile, lat. verisimilis)
1.
care
pare
adevărat,
real;
care
poate
fi
luat
drept
adevărat;
plauzibil,
posibil,
probabil;
(prin
ext.)
credibil.
2.
(antonime)
necredibil,
neverosimil.
verosimilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (verosimil + -itate)
1.
faptul,
însușirea
de
a
fi
verosimil;
verosimilitudine.
verosimilitudine
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după lat. verosimilitudo)
1.
însușirea
de
a
fi
verosimil;
aparența
de
a
fi
adevărat
sau
real;
verosimilitate.
credibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. crédible, lat. credibilis)
1.
care
poate
fi
crezut;
verosimil.
deus ex machina
Parte de vorbire:
loc. s.n.
Etimologie: (lat. deus ex machina, zeul din maşinărie)
1.
expresie
pentru
rezolvarea
neverosimilă
a
unor
situații
dificile.
2.
întâmplare
sau
persoană
apărută
la
momentul
potrivit.
fantasmagorie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fantasmagorie)
1.
succesiune
de
imagini
vizuale
bizare,
neverosimile,
proprii
unei
imaginații
tulburate;
vedenie.
2.
efecte
artistice
prin
mijloace
extraordinare,
înșelătoare.
3.
idee
bizară;
aberație,
elucubrație.
inverosimil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. inverosimile)
1.
improbabil,
care
nu
pare
a
fi
adevărat
și
real;
care
nu
are
corespondență
cu
realitatea;
greu
de
crezut;
neverosimil.
2.
(antonim)
verosimil.
melodramă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. mélodrame)
1.
(în
tragedia
antică
greacă)
dialog
cântat
între
corifeu
și
un
personaj.
2.
dramă
care
utiliza
acompaniamentul
muzical
pentru
a
marca
intrarea
sau
ieșirea
personajelor
din
scenă.
3.
operă
dramatică
scrisă
într-un
stil
emfatic,
cu
acțiune
complicată,
neverosimilă,
în
care
comicul
alternează
cu
dramaticul.
plauzibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. plausible, lat. plausibilis)
1.
care
pare
adevărat,
care
se
poate
admite;
verosimil,
admisibil.