autoservice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. auto-service)

1. stație de întreținere a autovehiculelor.

novice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. novice, lat. novicius)

1. cel intrat de curând într-o mănăstire spre a se călugări.
2. începător într-un domeniu oarecare.

radiosevice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. radio-service)

1. service pentru aparatura de radiocomunicații.

room-service

Parte de vorbire:  s.n. (angl.)  
Etimologie: (engl. room service)

1. serviciu hotelier, prin care clienților li se poate aduce masa sau băutura în cameră.
2. (interjecție) cuvânt rostit de personalul hotelului înainte de a intra într-o cameră ocupată.

self-service

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. self-service)

1. magazin, restaurant etc. cu autoservire.

service

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. service)

1. ansamblu de servicii ulterioare vânzării unui produs, oferite de producător cumpărătorului pentru a asigura funcționarea produsului respectiv.

auto-expres

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto + expres)

1. restaurant anexat unei stații service sau de benzină.

birou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

1. masă de scris, cu sertare.
2. încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective.
3. serviciu public unde lucrează funcționari, specialiști etc.
4. organ executiv și conducător al activității curente a unei organizații politice, de masă, obștești, științifice, internaționale, al unui organ administrativ.
5. grup de membri ai unei adunări, însărcinat să conducă adunarea respectivă.
6. reunire a președintelui, a vicepreședinților și a secretarilor unei adunări legiuitoare.

clavecin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clavecin)

1. vechi intrument muzical cu coarde metalice și claviatură, asemănător pianului; cembalo, clavicembal.

clavicembalo

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. clavicembalo, lat. clavicymbalum)

1. clavicembal.
2. clavecin.

debutant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. débutant)

1. cel care își face debutul; începător, novice.

kediv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. khédive)

1. titlu purtat de viceregii Egiptului între 1867 și 1914.