Dictionar

Virescent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. virescent, lat. virescens)

1. (referitor la o plantă care are flori verzi din cauza dăunătorilor) atins de virescenţă.

2. (despre un organ vegetal) care are culoarea verde.


Virescenţă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT virescentia; chloranthia

2. FR virescence; verdissement; verdissage; chloranthie

3. EN virescence; chloranthy

4. DE Vireszenz; Vergrünung; Grünblütigkeit; grünblühen

5. RU позеленение; зеленоцветковность

6. HU elzöldülés, virágzöldülés, vireszcencia


Virescenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. virescence)

1. înverzire anormală a părţilor colorate ale florilor, în special a petalelor.


Aifilofite

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. aiphyllophytes)

1. plante formând păduri sempervirescente.


Buxacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buxacées)

1. familie de plante dicotiledonate lemnoase sempervirescente: cimişirul.


Ginofilie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gynophyllie)

1. transformare a elementelor carpelare în frunze obişnuite.

2. virescenţă a ovarului.


Sclerofit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sclérophyte)

1. (plantă) cu frunze rigide, cu spini, săracă în clorofilă, sempervirescentă.


Virescent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. virescent, lat. virescens)

1. (referitor la o plantă care are flori verzi din cauza dăunătorilor) atins de virescenţă.

2. (despre un organ vegetal) care are culoarea verde.


Aitalofite

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. aithalophytes)

1. plante din tuferişuri sempervirescente.