Dictionar

Rezultate principale (Viza):

Viza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. viser)

1. a pune o viză (pe un paşaport, pe un permis etc.).

2. a prinde în câmpul unui aparat optic un obiect sau un punct de pe un teren, care trebuie observat; (p. ext.) a ochi.

3. (fig.) a avea în vedere, a se referi, a face aluzie la ceva; a urmări.


Rezultate secundare (Viza):

Activiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după rus. aktivizirovati)

1. a îndemna fie mai activ; a impulsiona, a dinamiza.


Adjectiviza

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. adjectiviser)

1. a (se) transforma în adjectiv, a (se) folosi ca adjectiv; a (se) adjectiva.


Aviza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aviser)

1. tr. a înştiinţa în prealabil, a avertiza.

2. intr. a-şi da avizul; a aproba; a decide.


Bolşeviza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după rus. bolşevizirovati)

1. a educa în spirit bolşevic, a propaga spiritul bolşevismului.


Colectiviza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. collectiviser)

1. a uni într-o comunitate, într-un grup etc.


Cooperativiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coopérativiser)

1. a uni în cooperative pe micii producători.


Adjectiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adjectiver)

1. tr., refl. a (se) transforma, prin conversiune, în adjectiv; a (se) adjectiviza.


Aleatorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.

2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.

3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.


Aleatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.

2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.


Analatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anallatism)

1. proprietate optică a stadimetrului şi a taheometrelor de a da direct prin citire distanţa de la centrul aparatului foto la mira vizată.


Antelie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthélie)

1. (astronomie) pată luminoasă, rotundă, care se formează pe cer în partea opusă Soarelui.

2. (meteorologie) aparență luminoasă, plasată vizavi de soare, care apare din cauza acelor de gheață care plutesc în atmosferă sau care coboară încet.


Autosacramental

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. autosacramental)

1. reprezentaţie dramatică în Spania, care avea loc de ziua Domnului, după ceremoniile religioase, pe scene improvizate pe străzi.