Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vogue)
1. interes deosebit şi momentan stârnit de un personaj, de un lucru, obiect etc.; modă.
2. faimă trecătoare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alchimiste)
1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă să transmute metalele comune în aur.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. french cancan)
1. dans francez foarte vioi (considerat indecent, impudic și erotic), executat de femei, în vogă la începutul secolului al XX-lea, practicat încă și astăzi în anumite cabarete; melodia după care se execută acest dans; cancan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. grunge)
1. stil vestimentar în vogă, neglijent, comod şi ieftin.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. résurrection, lat. resurrectio)
1. întoarcere de la moarte la viață; reînviere; trezire, deşteptare.
2. acțiunea de a se manifesta din nou, rezultatul acestei acțiuni; vigoare nouă, viață nouă.
3. (teol.) trecere de la moarte la nemurire.
4. (arte frumoase) operă de artă care descrie învierea lui Hristos.
5. recuperare promptă sau surprinzătoare a unui pacient care a fost aproape de moarte; revenire neașteptată și rapidă la sănătate.
6. renașterea, revenirea, readucerea în vogă a unei idei, a unei doctrine și, prin metonimie, a unei persoane care a căzut în uitare sau nu mai este la modă.
7. faptul de a redescoperi bucuria de a trăi, fericirea, pacea sufletului.
8. aducerea trecutului la viață sau evocarea unei persoane care a murit sau care nu a mai fost văzută de mult timp.