Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. volitif)
1. care se referă la voință, care este determinat de voință; voliţional.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conatif)
1. (filosofie) legat de conație, impuls care determină un act, un efort; referitor la activitate, la procesele de voinţă; volitiv.
2. (despre forme verbale) care exprimă ideea de efort.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (obiectiva)
1. acțiunea de a (se) obiectiva și rezultatul ei.
2. dobândire de caracter obiectiv.
3. acţiunea de transformare a capacităţilor fizice, intelectuale, volitive ale omului în produse cu existenţă obiectivă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. volitionnel)
1. referitor la voinţă; determinat de voinţă; volitiv.