Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. volubile, lat. volubilis)
1. care vorbeşte cu uşurinţă şi rapiditate, fluent; locvace; (despre manifestări ale oamenilor) prompt, spontan.
2. (despre plante) care îşi răsuceşte tulpina în spirală pe un suport.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. volubilisme)
1. (bot.) proprietatea unei plante de a fi volubilă (de a se încolăci în jurul unui suport); volubilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. volubilité, lat. volubilitas)
2. ușurință de a vorbi mult și fluent; locvacitate.
3. manifestare umană care se produce în chip firesc, fără efort; spontaneitate, promptitudine.
4. capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, exteriorizând stări sufletești; expresivitate.
5. (înv.) facilitatea de a se mișca rapid; agilitate.
6. (bot.) proprietate a unor plante de a fi volubile, de a-și înfășura tulpina în jurul unui suport; volubilism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. faconde)
1. uşurinţă de a vorbi; limbuţie, volubilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. loquace, lat. loquax, -acis)
1. inv. vorbăreţ, volubil, limbut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sapindacées)
1. familie de plante dicotiledonate dialipetale, lemnoase şi liane, grimpante sau volubile, din regiunile tropicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. télégraphe)
1. s. n. telecomunicație a semnalelor (corespunzătoare literelor și cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalațiilor.
2. aparat pentru transmiterea la distanță a telegramelor.
3. s. m. plantă erbacee originară din America de Sud, cu flori mici, albe, cu miros plăcut, dispuse în ciorchini lungi și cu tulpina volubilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. verve)
1. însufleţire, bună dispoziţie; aflux verbal.
2. a fi în ~ = a fi însufleţit, avântat, volubil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. volubilité, lat. volubilitas)
2. ușurință de a vorbi mult și fluent; locvacitate.
3. manifestare umană care se produce în chip firesc, fără efort; spontaneitate, promptitudine.
4. capacitate a feței de a-și schimba ușor expresia, exteriorizând stări sufletești; expresivitate.
5. (înv.) facilitatea de a se mișca rapid; agilitate.
6. (bot.) proprietate a unor plante de a fi volubile, de a-și înfășura tulpina în jurul unui suport; volubilism.