Dictionar

Xenofob, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. xénophobe)

1. (cel) care urăşte pe cei de altă naţionalitate sau alte popoare.


Xenofobie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. xénophobie)

1. ură, aversiune faţă de tot ceea ce este străin.


Xenoman, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. xénomane)

1. persoană care are o pasiune maniacală pentru străini; xenofil.

2. (antonim) xenofob.


Xenomanie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. xénomanie)

1. pasiune maniacală pentru străini și pentru ceea ce le aparține; xenofilie.

2. (antonim) xenofobie.