zdupăitură
Parte de vorbire: s.f. (popular)
Etimologie: (zdupăi + -itură)
Etimologie: (zdupăi + -itură)
1. faptul de a zdupăi; zdupăială.
2. (concret.) zgomot produs de mersul greoi, apăsat și într-un ritm alert (sau de o săritură, de o lovitură et cetera).