Dictionar

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
 

abc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
 

preabecedar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pre- + abecedar)

1. care precedă vârsta abecedarului.
 

slovar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n. (învechit)  
Etimologie: (slovă + -ar)

1. I. (despre oameni) care de abia descifrează alfabetul.
2. II. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului; abecedar.