abonament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abonnement)

1. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie.

abonament-legitimație

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din abonament + legitimație)

1. legitimație care permite posesorului să călătorească cu anumite mijloace de transport.

legitimație-abonament

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din legitimație + abonament)

1. document care servește atât ca legitimație cât și ca abonament.

abona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abonnér)

1. tr., refl. a(-şi) face un abonament.
2. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva.

abonat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (vb. abona)

1. beneficiar al unui abonament.
2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc.

dezabona

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. désabonner)

1. a(-şi) anula un abonament.
2. a rezilia abonamentul la (un ziar, la telefon etc.).
3. (antonim) a (se) reabona.

reabona

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (fr. réabonner)

1. a se abona din nou (pentru a prelungi un abonament existent).
2. (antonim) a se dezabona.

televiziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. télévision)

1. tehnică a transmiterii la distanţă cu ajutorul mijloacelor de telecomunicaţie a unor imagini în mişcare.
2. instituţie care asigură elaborarea şi difuzarea emisiunilor prin televiziune.
3. ~ prin cablu, ~ cu circuit închis = difuzare a programelor vizuale și sonore prin intermediul rețelelor de cablu către utilizatorii care au contractat un abonament sau în sălile de proiecție.
4. ~ interactivă = difuzare cu canal de retur.

reabonare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (reabona)

1. acțiunea de a se reabona și rezultatul ei; reînnoire a abonamentului.
2. (antonim) dezabonare.