Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abrogare, fr. abroger)
1. a scoate din vigoare un act normativ.
2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.
3. a declara lipsit de valabilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrogation, lat. abrogatio)
1. (jur.) anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abrogatif)
1. care abrogă, care anulează; anulator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abrogatif)
1. care abrogă, care anulează; anulator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrogation, lat. abrogatio)
1. (jur.) anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + abrogare)
1. abrogare de la sine a unei legi la termenul fixat în prevederile ei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (dez- + incrimina)
1. a abroga o dispoziţie incriminatoare atunci când o faptă penală a încetat să mai prezinte un pericol social.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (legislaţie)
1. a elabora și a adopta legi (inclusiv modificarea sau abrogarea legilor existente); a legifera.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (desființa + -tor)
1. I. care abrogă, anulează; anulator.
3. II. persoană care desființează; (înv.) suprimător.