Rezultate secundare (Accentuat):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accentuation)
1. acțiunea de a (se) accentua; accentuare, (înv.) accentuațiune.
2. maniera de plasare a semnelor grafice numite accente.
3. actul de a sublinia ceva, de a a scoate în evidență.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. accentuativo)
1. referitor la accente, la accentuaţie; (despre ritm) tonic.
2. care se referă la accentul, sau se bazează pe accentul cuvintelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. accentuativo)
1. referitor la accente, la accentuaţie; (despre ritm) tonic.
2. care se referă la accentul, sau se bazează pe accentul cuvintelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accentuation)
1. acțiunea de a (se) accentua; accentuare, (înv.) accentuațiune.
2. maniera de plasare a semnelor grafice numite accente.
3. actul de a sublinia ceva, de a a scoate în evidență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrophonie)
1. pronunţare accentuată a iniţialei unui cuvânt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphibraque, lat. amphibrachus)
1. picior de vers format dintr-o silabă lungă (accentuată) încadrată de două scurte (neaccentuate).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphimacre)
1. picior de vers dintr-o silabă scurtă încadrată de două lungi (neaccentuate).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacrouse)
1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers.
2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri.