Rezultate secundare (Accesorie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accompagnement, it. accompagnamento)
1. parte accesorie destinată a susţine melodia principală a unui cântec sau instrument.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. clausa, fr. clause)
1. dispoziţie specială sau accesorie inserată într-o convenţie, într-un tratat, contract etc.
2. ~a naţiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internaţional, un stat recunoaşte altui stat în relaţiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleaşi avantaje şi privilegii acordate şi altor state.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. dépendance)
1. (pl.) clădire, încăpere care depinde de o construcţie principală; încăpere accesorie (bucătărie, baie etc.) a unei locuinţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphrase)
1. figură retorică prin care se adaugă unei fraze ce pare terminată una sau mai multe părţi în care se dezvoltă o idee accesorie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incident)
1. adj. (despre cuvinte, propoziții) intercalat între părțile unei propoziții sau ale unei fraze.
2. (despre fascicule de radiații) care atinge o suprafață într-un anumit punct.
3. s. n. eveniment neașteptat, neplăcut, care survine în timpul unei activități.
5. (jur.) obiecție, contestație accesorie la cauza principală a unui proces.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ingrédient, lat. ingrediens)
1. substanţă accesorie din compoziţia unui medicament, aliment etc.
2. ceea ce concură la un rezultat.