Dictionar

Rezultate principale (Acoperământ):

Acoperământ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (acoperi + -mânt)

1. ceea ce servește la acoperit; acoperiș, (înv.) acopereală.

2. (var.) acoperemânt, (pop.) coperemânt.


Rezultate secundare (Acoperământ):

Baldachin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baldaquin)

1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon.

2. lucrare arhitectonică cu acest aspect.

3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnităţi, procesiuni etc.


Bonetă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonnet)

1. scufie pe care o poartă copiii şi bătrânii; tichie.

2. (mil.) acoperământ de cap fără cozoroc.


Calatos

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calathos, gr. kalathos)

1. acoperământ de cap, înalt, cilindric, drapat de un văl, caracteristic unor zeiţe greco-romane.

2. vas de lut, cupă la vechii greci.


Cască

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. casque)

1. acoperământ de cap din metal uşor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii şi cosmonauţii pentru protejarea capului.

2. ~ăşti albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict.

3. acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-şi uda părul.

4. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului.

5. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice.


Tiară

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tiare, lat. tiara)

1. acoperământ de cap purtat de regii vechilor perşi, ai parţilor şi ai altor popoare orientale.

2. mitră papală, din trei coroane suprapuse.


Tocă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. toque)

1. acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocaţi sau de magistraţi.

2. căciuliţă sau pălărioară fără boruri purtată de femei.