Dictionar

antablament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entablement)

1. element de arhitectură compus din arhitravă, friză și cornișă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul.
 

antefix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antéfixe)

1. motiv ornamental la marginea inferioară a acoperișului de olane al unui edificiu.
 

arbaletrier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbalétrier)

1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.
2. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș.
 

atic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)

1. adj. propriu Aticii.
2. dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită.
3. care se distinge prin bun-gust sau spirit.
4. sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin.
5. s. n. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului.
6. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras.
 

azbestolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asbestolite)

1. material de construcții pentru acoperișuri, ușor, rezistent și ignifug, fabricat din fibre de azbest.
 

bavetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bavette)

1. partea de sus a unui șorț.
2. șervețel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță.
3. șorț de tablă deasupra coamei la acoperiș.
4. apărătoare de cauciuc la roțile (din spate) ale autovehiculelor.