acostat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (acosta)

1. (despre nave) care s-a apropiat și s-a lipit de o altă navă, de țărm, de chei sau de alt corp solid de la mal sau din largul apei.
2. (despre oameni) care este oprit din drum pentru a i se adresa (în mod supărător, jignitor).
3. (fam.) (despre persoane) agățat (de către o persoană de sex opus).

acostabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accostable)

1. care este ușor de acostat; abordabil.
2. (despre o persoană) care este ușor de abordat; abordabil.
3. (antonim) inacostabil.

estacadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estacade)

1. punte de lemn, de beton etc. de la chei spre larg, care face legătura cu navele acostate la chei.
2. obstacol din mijloace plutitoare, legate articulat, instalat la intrarea unui port pentru apărare contra vaselor inamice.
3. platformă așezată pe picioare înalte, care realizează o cale de comunicație între două puncte deasupra solului, sau între un punct de pe sol și altul situat la înălțime.
4. dig, obstacol într-un râu, într-un canal etc. care abate apa.

geac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. jack)

1. (mar.) pavilion național de dimensiuni mici, care se arborează de navele de luptă și de unele nave comerciale la proră în timpul cât sunt acostate.

inacostabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inaccostable)

1. care nu poate fi acostat.
2. (antonim) acostabil.

tranchet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tranchet)

1. bucată de lemn care amortizează loviturile și frecările bordajului unei nave acostate de chei sau de o altă navă.

acostare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. acosta)

1. acțiunea de a acosta.
2. acostat.
3. (mar.) manevră de apropiere și de oprire la țărm a unui vas.
4. fig. faptul de a opri pe cineva din drum, adresându-i-se în mod supărător.