Dictionar

acru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., engl. acre)

1. unitate de măsură a suprafețelor agricole (4046,86 m2), în țările anglo-saxone.
 

-MACRU

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. makros „mare, uriaș”)

1. „mare, uriaș”.
 

acid; acru

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acidus
2. FR acide; aigre
3. EN acid; sour
4. DE sauer
5. RU кислый
6. HU savas, savanyú
 

acru, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. acrus)

1. s. n., adj. (gust) ca al oțetului, al lămâii etc.
2. adj. care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringent; acid, înțepător.
3. fig. morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit.
 

acru; acriu; astringent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acerbus; adstringens; stypticus
2. FR acerbe; aigre; astringent; styptique
3. EN sour, acid, acerb, eager
4. DE herb; adstringierend; den Mund zusammenziehend; sauer
5. RU терпкий; вяжущий
6. HU savanyú, fanyar
 

ambulacru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambulacre)

1. tub mic terminat cu o ventuză, organ de locomoție la echinoderme.
 

amfimacru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphimacre)

1. picior de vers dintr-o silabă scurtă încadrată de două lungi (neaccentuate).
 

abator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattoir)

1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației.
2. (fig.) masacru.
 

acerofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acerophobia)

1. I. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.
2. II. frica irațională de acru sau de lucruri acre.
 

acid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăți acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol.
 

ACIDI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. acidus „acru”)

1. „acru, acreală, acid, aciditate”.
 

asacrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (a- + sacrum)

1. anomalie constând în absența osului sacru.
 

betyl

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétyle)

1. (la arabi) piatră neagră care însoțea tribul în deplasările sale, purtată ca obiect sacru, ocrotitor, într-un cort montat pe o cămilă, cu un cortegiu de prezicători, toboșari și femei dansând.