Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. adăuga)
3. continuat.
4. sporit.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (adăuga + -tură)
1. ceea ce se adaugă la ceva; adaos, adăugare.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. activateur)
1. adj., s. m. (substanţă) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenţilor.
3. substanţă care activează fermenţii inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau ţesuturi embrionare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. adnotatio, annotatio)
1. notă explicativă adăugată la un text; adnotare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ajutage, ajoutage)
1. tub scurt și îngust, adaptat la deschizătura de curgere a unor fluide, pentru a regla debitul; duză.
2. dispozitiv pentru reglarea debitului unui lichid sau gaz.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alia)
1. adj. unit printr-o alianţă.
2. (despre metale) căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj.
3. s. m. f. persoană, organizaţie, stat care face parte dintr-o alianţă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. antidétonant)
1. substanţă care, adăugată în benzină, micşorează viteza de propagare a arderii în masa unui amestec carburant.